despre tine

Şi când spun asta, mă refer la ăia care se gândesc că mesajul ăsta le este adresat în timp ce îl citesc. Nu la ăia care stiu că le este adresat. Cică m-am schimbat. Aşa o fi. Cică sunt prost. Aşa o fi. Cică sunt arogant. Aşa o fi. Cică sunt ipocrit. Aşa o fi. Cică mă dau în spectacol. Aşa o fi. Cică astea le-am auzit din gura ta. Asta sigur nu e aşa. Coechipierule, dacă ai ceva să îmi spui, spune-mi, nu transmite din om în om până ajunge şi la mine. Am mai abordat o dată subiectul ăsta parcă. Eu m-am schimbat, dar totusi tu te scurgi după nevoi, tu eşti ăla care acuză, tu esti ăla care se învarte după frigiderele din alimentară (alea cu brânză). Tu eşti ăla care mă judecă în funcţie de persoanele cu care umblu. Eu sunt prost, dar tu eşti ăla care nu o să priceapă nimic din chestia asta, şi o să interpreteze cum poate (nu cum vrei, că nu poţi cum vrei, că eşti prost mă). Eu sunt arogant, dar totuşi tu te uiţi în scârbă la mine şi esti sigur că eşti “superior”. Eu sunt ipocrit, dar cine mănâncă în absenţă şi suge în prezenţă? Eu mă dau în spectacol, totuşi tu ai nevoie de puţină atenţie mereu, şi îţi schimbi starea in funcţie de public. Actorule!

pentru fani

Deşi n-am mai scris de ceva vreme şi am verificat ăsta din ce în ce mai rar, mă simt nevoit să postez de dragul fanilor. Păpuşeilor, nu sunteţi obligaţi să citiţi ce scriu eu sau să vă placă, aşa cum nici eu nu sunt obligat să scriu ce vă place sau să vă dau atenţie… dar v-am dat.

popularitate

The PopularPuff Girls were created by Professor Utonium in an attempt to create the “perfect popular girl” using a mixture of brânză, ceapă and ardei. However, he accidentally spilled a mysterious substance called “băşini” into the mixture, granting the girls conturi de hi5.

Popularitate gicule. Oamenii care merg cu nasu’ pe sus şi nu te mai bagă în seamă dacă sunt cu cineva pe stradă. Oamenii cu care altă dată râdeai până la 6 dimineaţa într-o scară de bloc. Oamenii care au reuşit să încalce legile fiziologiei creierului fără eforturi prea mari. Au reuşit să şteargă fragmente din memorie peste noapte. Oamenii care te salutau şi când alergai în chiloţi pe stradă, acum nu se uită la tine dacă nu ai firmă pe tine, dacă nu cunoşti persoane importante, oameni care vin cu aceeaşi replică penibilă când le dai peste nas: “m-am deşteptat!” (înseamnă că erai sub nivelul mării). Oamenii care nu işi mai permit să stea în localuri ieftine, strâng 2 luni bani să mănânce o pizza în centru. Oameni care nu mai merg pe jos acasă, iau taxiul. Ei nu folosesc autobuzele, că put a brânză. E mai bine aşa, căcatul cu brânza nu se amestecă prea bine.

skit. sau poate schit

Nu prea dragi călugări, chiar nu e nevoie să ţineţi prelegeri despre limbaj. Nu am crescut la mănăstire, nu mâncăm dimineaţa câte un pahar de colivă şi nici nu bem agheasmă. Cuvintele care vă şterg vouă rânjetele de pe faţă (pulă, pizdă, muie, futai) fac parte din argou (sau nu) şi le folosim pentru că ne place. Nu, nu e bine. Le folosim că “aşa vrea pula mea”.

taxi trinitas

Când sunt mai multe taxiuri parcate într-o staţie, unii se uită la maşină, unii la firmă, alţii la faţa omului înainte să se hotărască în care să urce. De ce? Pentru că unii nu vor să fie plimbaţi cu o maşină în care pute a branză sau râgâie Salam pe fundal despre şmecherie. Cine ar fi crezut că poţi fi plimbat de un “dascăl” într-o atmosferă bisericească într-un danf de tămâie venind de la faimoşii brăduleţi atârnaţi la oglindă.

Stăteam eu liniştit în autogară să îmi vină roaba să mă ducă la Iaşi, când văd un carneţel lenevind pe bancă, lângă mine. Îl iau, nu apuc să dau bine 2-3 foi când apare un individ îmbrăcat în negru şi se aşează lângă mine. Mă salută cu o voce calmă. Bun până aici! Începe să mă întrebe ce tot citesc eu cu atâta interes (m-a citit imediat). Nici nu termină bine întrebarea şi începe să îmi spună că sfârşitul lumii este aproape şi că o să apară în curând semnul fiarei: 666! Şi atunci toţi o să fim pierduţi! Trebuie să ne pocăim!, adaugă insul. Bine bine, mă cam gâdila râsul, că nu înţelegeam de unde şi până unde se face ora de religie pe băncile autogării. După ce pleacă, apuc să belesc ochii mai bine în carneţelul ăla, care se dovedeşte a fi o cărticică religioasă, în care erau subliniate 4 mari reguli ce se terminau în “planul lui Dumnezeu cu viaţa ta”. Vorba lu` Robert, pe timp de criză, ăştia fac planuri?

Nu se leagă treburile şi vă gândiţi să mai citiţi o dată ce am scris, poate aţi scăpat ceva? Personajul era taximetrist.

manelistul de lângă tine

Ack! Ştim cu toţii cum să deosebim maneliştii de oameni nu? Sunt ăia care au trecut la vestimentaţie feminină (tricouri roz cu decolteu) şi când se dau in vorbă de muzică îţi spun de ultimul hit scos de DJ Adrian Ieftimie sau cum îl cheamă. De ce majoritatea nu scriu la favorite music pe hi5 manele? Sau măcar Guţă, Puţanu, Salam, Minune şi alţi interpreţi “valoroşi” din ţară (că în alta parte nu găseşti)? Oricât de manelişti ar fi, toţi scriu Akcent, DJ Project DJ Sculamento sau alţi “digei” străluciţi de pe meleagurile noastre. Bă sunteţi manelari şi o sustineţi cu înflăcărare, de ce nu scrieţi şi la secţiunea aia că ascultaţi manele? Nu vă mai dau pizdele comment-uri şi nu vă mai cer id-ul? Norocul nostru că aveţi o muie inconfundabilă de lighean ruginit şi ieşiţi în evidenţă. Dacă găsiţi manelişti care să fi scris manele în secţiunea aia, lăsaţi-mi şi mie un link să mă conving că mai sunt şi unii curajoşi la capitolul ăsta. Oricum, am lungit prea mult cu asta, vorbeam de prietenul nostru comun. E individul care ţi se adresează cu “şefu`” când are nevoie de ceva, te ia de gât şi încearcă să te convingă de faptul că tu eşti fratele lui, cel mai frate dintre fraţi. E omul al cărui televizor nu te rişti să-l deschizi ştiind că o să pornească pe TARAF la volum maxim. E omul creatura care merge puţin cocoşată de la fierul galben de la gât şi are degetele umflate din cauza inelelor ieftine de pe tarabe, adesea numite ghiuluri. E persoana care se tunde periuţă şi îşi lasă bretonul de 2 cm să îl dea cu gel şi să-l ridice în sus, parcă ar fi rampă de schi. A avut cineva ocazia să observe astfel de indivizi? Glumesc, normal că aţi avut.

speranţa moare ultima

Conform unui vechi proverb spus de un moşneag fără o lingură de mămăligă în burtă, speranţa moare ultima! Atunci când ai făcut tot posibilul să obţii ceva şi nu ai reuşit, te opreşti, te calmezi, te pui în pat şi speri. Speri că totul o să fie bine, că totul o să iasă cum vrei tu, chiar dacă pare imposibil, tu speri. Speri ca destinul să te mulţumească. Cu alte cuvinte, după ce te-ai plictisit să încerci, te potoleşti şi aştepţi să facă altcineva ce ar fi trebuit să faci tu ca să iţi fie bine. Într-un final, sunt 2 drumuri, obţii ce vrei sau nu obţii. Dacă nu ai obţinut, te gândeşti că nu ai încercat destul, că o să încerci mai mult data viitoare, nici nu iţi mai aduce aminte ce speranţă arzătoare aveai. Dacă obţii, îţi dai seama că nu ai sperat degeaba, stai puţin şi îţi aduci aminte de proverbul ăla de la început şi îţi spui în gând “aşa e bă, speranţa moare ultima”. În niciun caz nu e vorba de coincidenţă, nu nu. Cineva acolo sus a văzut că tu îţi doreşti foarte tare ceva şi te-a răsplatit. Pe ce merite, nici tu nu ştii. Ca să nu termin sec, lăsaţi proverbele lu` tataia că nu vă duceţi degeaba la şcoală.

blogged!

Cam greu să găseşti un blog care merită să fie citit. Toată lumea scrie despre viaţa lor extrem de palpitantă, ce au mâncat, de câte ori s-au căcat, de ce nu s-au spălat. Cei care le citesc blog-urile sunt chiar prietenii lor de nădejde, cu care se întâlnesc înainte de a posta şi vorbesc exact despre ce au de gând să expună pe eJurnal. Dar nu scriu normal, piperează puţin şi folosesc expresii pompoase să pară scriitori. Trăiţi cu impresia că o să vă citească cineva frecvent aberaţiile atât timp cât nu vă cunoaşte şi îi doare fix în pula de voi? Sau ţineţi blog-ul şi postaţi mereu pentru nişte click-uri să luaţi câte 2 cenţi? La 10$ strânşi vă dau eu câte un baton de salam.

să trăiţi bine, cât mai puteţi.

Acum 7-8 ani nu aveam voie să stau afară după 19:00, indiferent că era vară, iarnă sau toamnă. Azi stau copiii de 13 ani până dimineaţă afară, că aşa e mişto. Nici nu visam să vorbesc pe internet, auzisem de aşa ceva, dar nu ştiam cu ce se mănâncă. De mess nici nu mai zic. Acum puştii au de la 10 ani cont pe hi5 (să-mi trăiască gagicile alea patru), myspace beauoţetfutcapresugpulamăfutpenuci şi alte căcaturi de genu’. Toţi au poze în chiloţi, toate scândurile îşi trag sutienul să se vadă #$%$ (încă mă gândesc ce vor să arate). Toţi au telefoane mobile de penultimă generaţie. Eu am avut primul telefon la 15 ani, ăştia au de la 8 (încep să cred că am trăit pe o insulă pustie). De ţigări se apucă din clasa a 4-a că aşa e mişto coaie, nu fumezi, nu exişti! Se fut (cel puţin aşa susţin) de la 12 ani (cu câinii din parcare) şi merg în cluburi să dea din cap pe muzica aia mişto care e în engleză de cele mai multe ori şi ei nu înteleg o boabă. Mănâncă la cele mai selecte fast-food-uri din oraş în fiecare zi şi merg pe stradă cu capul plin de băşini. Ăsta e viitorul ţării coaie? Vă plângeţi că o ducem rău acum, aşteptaţi să crească ăştia. Am fost eu maltratat de părinţi, sau se întâmplă ceva ciudat?

viaţă de căcat! :<~

Oare? Am găsit un site unde toţi se vaită dom’le că au viaţa de căcat, unu a făcut pană la maşină, pe altu’ nu îl mai iubeşte femeia, pe una a prins-o mă-sa fumând etc. Site-ul de care zic este http://www.viatadecacat.net/ , so, dacă e ceva care vă nemulţumeşte, orice, are câinele diaree (cum am văzut pe site), a murit că i-aţi dat whiskas să mănânce (dobitocilor ăla e pentru pisici, ca de-aia are o pisică pe ambalaj, nu e din extract de pisică vorba lu’ stejar) sau aţi luat 3 la şcoală postaţi fără emoţii. Am găsit rataţi de 14 ani care se plâng că e viaţa grea, i-au refuzat gagicile, alţii sunt complexaţi de grăsime (nu mai mâncaţi mă) şi consideră că au o viaţă de căcat. Prietene viaţa nu e de căcat, de căcat sunt deciziile pe care le iei.